Basorelief cu eroi 

Soldatii cei tineri s-au asezat în vitrina,
chiar asa cum au fost gasiti, impuscati în frunte,
ca să fie vazuti s-au asezat în vitrina,
respectindu-si intocmai miscarea lor ultima,
profilul, bratul, genunchiul, miscarea lor ultima,
când au fost impuscati pe neasteptate în frunte
sau intre omoplati cu o flacara mai subtire
decât un deget de copil care arata luna.

In urma lor a rămas goala baraca,
mirosind a obiele, a tigari strivite, a fereastra inchisa.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clantane inca din fierul minerelor,
asa cum clantane luna din fierul minerelor
acum, cu putin inainte de-a fi deschisa,
ca să se caute-n ea scrisorile vechi si fotografiile vechi
ale timpului.

Soldatii cei tineri stau dati cu ceara
pe fete si pe miini, ca să luceasca
dati cu ceara ca să luceasca, dati cu ceara,
si asezati intocmai asa cum erau în secunda
când viata s-a rupt si moartea a-nghitit secunda.

Stau asa nemiscati, ne-ncetind să luceasca,
si noi ne uitam la ei cum am privi luna
rasarind chiar din mijlocul pietii.

Pentru noi, care sintem acum de-o virsta cu ei,
desi stau de ani lungi în vitrina,
pentru noi, care i-am ajuns din urma si trecem de ei,
si inima batind avem, si memorie,
o proaspata, din cale-afara de proaspata memorie,
soldatii cei tineri s-au asezat în vitrina
si se imita pe ei insisi intr-una,
ca si cum ar fi vii.