Râsu' plânsu' 

Pleoapa cu dinti, cu lacrima manjita,
sare cazuta în bucate,
dovada ca nu pot trai numai acum
sunt amintirele mele, toate ... 

Dovada ca nu pot vedea fără martori
e copilaria, adolescenta mea,
dubland nefiinta acestei secunde
cu nefiinta ei de candva. 

Ah, rasu' plansu'
ah, rasu' plansu'
mă bufneste când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum. 

Ah, rasu' plansu'
ah, rasu' plansu'
în ochiul lucrurilor reci
si-n dintele lor muscator, ca si sceptrul
neinventatilor regi.