Se poate trimite un mesaj mai repede ca lumina?
Acest laborator simuleaza, cu mecanica cuantica reala (amplitudini complexe, colaps, esantionare Monte Carlo), cele mai cunoscute propuneri de „comunicare supraluminala" bazate pe fotoni intricati — de la Delayed Choice Quantum Eraser (Kim et al. 2000) pana la „comunicatorul nelocal" din documentul DIRD al Defense Intelligence Agency.
Rezultatul, in acord cu teorema de ne-semnalizare: franjele de interferenta exista numai in datele sortate in coincidenta; distributia marginala a receptorului este identica indiferent de ce face emitatorul — niciun bit nu poate fi transmis mai repede ca lumina.
Fiecare experiment are: simulare interactiva, explicatii si ecuatii, documentul PDF sursa, plus o schema de circuit cuantic (stil IBM Quantum Composer) pe care o poti simula local (Qiskit Aer) sau rula pe un calculator cuantic IBM real cu cheia ta API (tab-ul ⌬ IBM Quantum). Asistentul Claude (butonul 💬 din coltul dreapta-jos) raspunde la orice intrebare despre fizica.
Experimentele
| # | Experiment | Sursa | Ce demonstreaza |
|---|---|---|---|
| 1 | Delayed Choice Quantum Eraser (Kim et al. 2000) | superluminal.pdf, sect. 2–3 | franje doar in coincidenta (R01/R02), niciodata pe D0 total |
| 2 | Propunerea supraluminala Lee Wen Wu (2021) | superluminal.pdf, sect. 4 | de ce esueaza ipoteza „colapsului partial cu faza constanta" |
| 3 | Ghost Interference (grupul Shih, 1995) | DIRD, Fig. 2–4, 6 | franje „fantoma" doar in coincidenta; complementaritate coerenta–intricare |
| 4 | Experimentul Dopfer (Innsbruck, 1998) | DIRD, Fig. 5 | lentila Heisenberg: f vs. 2f; singles mereu netede |
| 5 | Comunicatorul nelocal DIRD | DIRD, Fig. 7, 10, 11 | comutator which-way/combinator pe fibre de 10 km; „retrocauzal" doar in ipoteza gresita |
| 6 | Rover pe Marte in timp real | DIRD, Fig. 12, sect. XI | de ce ar fi fost atat de dorita semnalizarea nelocala (latenta luminii) |
| 7 | Masa optica Quantum Flytrap (GHZ) | qflab JSON | marginalele lui Bob nu depind de polarizorul lui Alice |
📄 Documentele sursa
Scripturile originale (Python/tkinter) se pot descarca din fiecare tab de experiment.
Exp. 1 — Delayed Choice Quantum Eraser (Kim, Yu, Kulik, Shih, Scully — PRL 84, 2000)
Un foton „semnal" cade pe ecranul D0; perechea lui („idler") ajunge, prin beam-splittere, fie la detectoarele eraser D1/D2 (informatia which-slit e stearsa), fie la D3/D4 (which-slit pastrat). Alegerea se face dupa ce semnalul a fost deja detectat — de aici „delayed choice". Porneste simularea si urmareste cum se construiesc, foton cu foton, histogramele: R01/R02 au franje complementare, D0 total nu are niciodata.
Comenzi
R03/R04: idler la D3/D4 (which-slit) → fara franje.
D0 = R01+R02+R03+R04 → fara franje: nu se poate semnaliza doar prin D0.
Fizica si ecuatiile
Starea intricata produsa de SPDC dupa fanta dubla:
Detectia semnalului la \(x_0\) pe D0 colapseaza idlerul in \( \alpha|A\rangle + \beta|B\rangle \) cu \( \alpha = \Psi_A(x_0),\ \beta = \Psi_B(x_0) \) (Eq. 11 din lucrare). Probabilitatile idlerului:
Sortarea dupa detector reconstruieste \(R_{01}, R_{02}\) (franje \( \propto |\Psi_A + \Psi_B|^2 \)) si \(R_{03}, R_{04}\) (fara franje). Suma tuturor: \( p_{D0}(x) = \tfrac12(|\Psi_A|^2 + |\Psi_B|^2) \) — fara franje, mereu.
⌬ Circuit cuantic echivalent — ruleaza-l pe un calculator IBM real
q0 = fotonul semnal (H = fanta dubla, RZ(φ) = faza pozitiei pe ecran, H final = interferenta); q1 = idlerul (CX = intricarea SPDC). H pe q1 inainte de masura = eraser (D1/D2); sterge H de pe q1 pentru which-slit (D3/D4). Marginala lui q0 ramane identica — verific-o si pe hardware!
Exp. 2 — Propunerea supraluminala Lee Wen Wu (2021): DCQE modificat
Alice incearca sa-i trimita lui Bob un mesaj binar: pentru bit „0" masoara which-slit (D3/D4), pentru bit „1" combina caile spre un singur detector D5 (sect. 4.3, Fig. 4 din lucrare). Daca ipoteza lucrarii ar fi corecta, Bob ar vedea franje pentru „1" si le-ar decoda instantaneu. Compara cele doua modele si vezi exact unde esueaza propunerea.
Emitator (Alice)
Fizica si ecuatiile
In QM standard, marginala lui Bob este aceeasi indiferent de masuratoarea lui Alice (Eq. 30 = 32 = 41):
Lucrarea presupune (Eq. 51–53) ca faza colapsului partial \(\varphi_s(u_0)\) e constanta pentru toti fotonii; atunci pentru bit „1" Bob ar vedea:
Experimentele reale (chiar DCQE-ul Kim et al.) confirma QM standard: faza depinde de \(u_0\) (pozitia de detectie), iar media pe ea reda exact distributia incoerenta.
⌬ Circuit cuantic echivalent
Acelasi nucleu ca la Exp. 1: alegerea lui Alice = baza de masura pe q1 (cu H = „combinarea cailor", fara H = which-slit). Ruleaza ambele variante pe hardware IBM si compara marginala lui q0: este identica — demonstratia no-signaling pe un calculator cuantic real.
Exp. 3 — „Ghost Interference" (grupul Shih, 1995 · DIRD Fig. 2–4, 6)
Fotonul „e" trece printr-o fanta dubla si e detectat de D1 (fix); fotonul „o" merge direct si e scanat de D2. In coincidenta, D2 vede franjele fantelor prin care el nu a trecut niciodata — interferenta „fantoma". Fara coincidente, nimic. Misca detectorul D1, schimba fantele si latimea sursei si urmareste complementaritatea coerenta–intricare.
Parametri
w_s mic = sursa coerenta → franjele dispar si din coincidente.
Niciun regim nu pune franje in „singles".
Fizica si ecuatiile
Amplitudinea de coincidenta, cu propagatoare Fresnel de la punctul de nastere \(x_s\) din cristal (imaginea „desfasurata" Klyshko), integrata pe volumul sursei \(G(x_s)\):
„Singles" = suma peste toate \(y_1\) + perechile absorbite de partile opace → distributie neteda. In imaginea Klyshko, fantele se afla efectiv la distanta \(L_1 + L_2\) de D2 — de aceea perioada franjelor fantoma creste cu \(L_1\).
⌬ Circuit cuantic echivalent
Perechea intricata in impuls = perechea Bell (H + CX). RY(θ) pe q0 = trecerea prin sistemul de fante al lui D1; H pe q1 = scanarea lui D2 in baza impulsului. Corelatiile apar doar comparand rezultatele celor doua masuratori (coincidenta) — marginala lui q1 e plata.
Exp. 4 — Experimentul Dopfer (Innsbruck, 1998 · DIRD Fig. 5)
Fotonul de jos trece prin fanta dubla spre D1; fotonul de sus trece printr-o lentila „Heisenberg" (f = 300 mm). Pozitia detectorului D2 in spatele lentilei decide: la z = f (planul Fourier) masoara impulsul → fara which-way → franje in coincidenta; la z = 2f (planul imagine) vede prin care fanta a trecut perechea → franjele dispar. Muta D2 si convinge-te ca „singles" nu se schimba niciodata.
Pozitia lui D2
Jos: singles la D1 — mereu fara franje, oriunde ar sta D2. „Emitatorul" care muta D2 nu transmite nimic fara canalul clasic de coincidenta.
Fizica si ecuatiile
Lentila adauga faza patratica, iar propagarea e Fresnel:
Conditia de imagine Klyshko: \(d_a + d_b = 2f\) → la \(z = 2f\), D2 sta in planul imagine al fantelor (which-way); la \(z = f\), D2 sta in planul Fourier (impuls — fara which-way). Perioada franjelor la D1: \( \Lambda = \lambda d_d / d \).
⌬ Circuit cuantic echivalent
Alegerea f / 2f = baza de masura pe q1: cu H = baza X (planul Fourier, impuls), fara H = baza Z (planul imagine, which-way). Franjele = corelatiile X⊗X in coincidenta; marginala lui q0 nu se schimba — testeaz-o pe hardware real.
Exp. 5 — Comunicatorul nelocal DIRD (Fig. 7, 10, 11)
Versiunea „slit-imaging" a Ghost Interference: fantele-imagine S2 sunt cuplate la doua fibre de 10 km care duc la un comutator optic — pozitia „1" = doua detectoare separate (which-way), pozitia „0" = combinator C (masura de unda). Emitatorul „trimite" biti comutand; receptorul citeste histograma camerei CCD. Cu fibrele de intarziere, in ipoteza DIRD bitul ar fi citit inainte de a fi trimis — semnalizare retrocauzala. Starea comutatorului e afisata live: —
Emitator (comutatorul)
Fizica si ecuatiile
Combinarea coerenta a doua cai are doua porturi de iesire (unitaritate!):
Ipoteza DIRD presupune ca toata lumina iese coerent pe un singur port — \( p(x) \propto |\Psi_A + \Psi_B|^2 \) — incalcand unitaritatea. Panoul de timp (sect. VIII):
Daca \( t_{\mathrm{bit}} < 50\,\mu s \), bitul ar fi decodat inainte ca fotonii „emitatori" sa ajunga la comutator — retrocauzalitate. QM standard o interzice prin teorema de ne-semnalizare.
⌬ Circuit cuantic echivalent
Comutatorul = baza de masura pe q1: cu H = combinator C („0"), fara H = which-way D („1"). Camera CCD = marginala lui q0 — identica in ambele cazuri, pe simulator si pe hardware IBM.
Exp. 6 — Controlul in timp real al unui rover pe Marte (DIRD Fig. 12, sect. XI)
Condu roverul cu sagetile ⬅ ➡ (sau butoanele) pana la steag, ocolind pietrele. Pe ecran vezi imaginea video intarziata — exact ce vede operatorul de pe Pamant. Cu legatura radio, si comenzile, si imaginea intarzie: roverul real (conturul pal) e deja in alta parte. Cu legatura „cuantica nelocala" (daca ar exista!) ai conduce in timp real.
Legatura de comunicatie
Fizica si ecuatiile
Chiar si teleportarea cuantica (circuitul de mai jos) are nevoie de 2 biti clasici trimisi radio: fara ei, Marte vede doar zgomot maxim-entropic. Intricarea singura nu transporta informatie.
⌬ Circuit cuantic echivalent — teleportarea unei comenzi
q0 = comanda operatorului; q1–q2 = perechea Bell Pamant–Marte. Masuratorile Bell pe q0,q1 produc 2 biti clasici care TREBUIE transmisi radio (≤ c) pentru corectiile de pe q2. Fara bitii clasici, starea lui q2 e complet aleatoare — exact teorema de ne-semnalizare.
Exp. 7 — Masa optica Quantum Flytrap: sursa GHZ + polarizor (qflab JSON)
Sursa GHZ cu 3 fotoni: fotonul 1 trece prin polarizorul lui Alice rotit la unghiul θ; fotonii 2–3 (Bob) sunt masurati in baza diagonala ± de reteaua PBS + BS din fisierul JSON. Roteste polarizorul si ruleaza fotonii: ratele lui Bob raman 25/25/25/25 indiferent de θ — corelatiile sin(2θ) apar doar in coincidenta cu rezultatul polarizorului.
Polarizorul lui Alice
Dreapta: aceleasi detectoare, in coincidenta cu trecerea prin polarizor — corelatii vizibile doar cu canal clasic.
Fizica si ecuatiile
Daca fotonul 1 trece prin polarizorul la θ, starea fotonilor 2–3 colapseaza in \( \cos\theta\,|HH\rangle + \sin\theta\,|VV\rangle \); daca e absorbit, in \( \sin\theta\,|HH\rangle - \cos\theta\,|VV\rangle \). In baza diagonala:
Mediind pe cele doua rezultate ale polarizorului (Bob nu le cunoaste!): \( P_{\mathrm{Bob}} = \tfrac14 \) pentru toate combinatiile — independenta de θ este exact teorema de ne-semnalizare. Firele „detector → goal" din JSON sunt canalul clasic de gating.
⌬ Circuit cuantic echivalent
H + CX + CX = starea GHZ. RY pe q0 = polarizorul lui Alice (unghi 2θ); H pe q1, q2 = baza diagonala a lui Bob. Pe hardware real: marginalele lui q1q2 raman plate pentru orice unghi.
⌬ IBM Quantum — configurare
Cheia API permite rularea circuitelor pe calculatoarele cuantice reale IBM (Heron, Eagle…). Creeaza gratuit o instanta Open Plan la cloud.ibm.com/quantum/instances si copiaza tokenul de la quantum.ibm.com.